Universul copiilor mei e un miracol amuzant. Micile trebușoare, interesul pentru nimicuri, seriozitatea jocului lor mă distreaază, dar și furia, supărările ca niște furtuni de vară, țipetele asurzitoare...uneori singura posibilitate de comunicare. Copiii mei sunt minunile mele lăsate acestui univers.
S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu