15 ianuarie la grădi

La grădi, doamnele le cer copiilor să aducă o carte scrisă de Mihai Eminescu, pentru a marca momentul 15 ianuarie. Cezar le spune doamnelor că mama nu are cărți de Eminescu. Doamnele știu că mama e profă de română... Îmi spune Cătă despre intenția doamnelor de a organiza o expoziție de carte scrisă de Mihai Eminescu.
Învățăm „Somnoroase păsărele”. Greu cu feeria care devine „fericiia”, cu suspină care devine „spini”. Așa vede copilul...doar izvoarele spină (femininul de la spin, în mintea lui). O dăm la pace într-un final...înțelege că trebuie cuvintele lui Eminescu, și nu ale lui.
Mami, știi? l-am și colorat pe Eminescu! Tot de ziua lui! Zău? Daa...și l-am colorat frumos!
Exces de zel? Cum să-l colorezi pe Eminescu? Oare i-a făcut și mustăți?

Iadul

Acum cred că știu ce e iadul. Iad e atunci când ajungi să înoți în mizeria propriilor greșeli. Iadul e acea plasă de minciuni din care nu te mai poți elibera, e micimea sufletului și orbirea în fața Binelui și Adevărului.  E o lecție pe care am învățat-o azi de la o elevă a mea de 18 ani, care deja înoată printre putregaiurile minciunilor proprii. Nu am reușit să mă pun în locul ei, era prea mult. Aflată în situația de a-și recunoaște minciunile și faptele necinstite, s-a apărat cu alte minciuni, neștiind că eu știu adevărul.  Ce șanse îi dă viața unui astfel de om? Nespus de multe... Dar  atunci când va greși din nou? Niciuna.  
Maria e una dintre elevele mele, mă rog...a fost. În clasa a XII-a i-a furat din poșetă portofelul unei colege. Colegei de bancă și celei mai bune prietene.... S-a întâmplat într-o luni, în ora de informatică. Ce n-a știut Maria, e că în școală funcționau camerele de luat vederi, iar în acea oră, când elevii au părăsit clasa, nu a intrat niciun elev străin în sala goală. Așadar bănuielile planau asupra tuturor membrilor clasei. Trebuie să precizez că-s căcăcioasă de felul meu, nu-mi plac chestile astea, prefer să le evit. Acum nu am mai putut... 
Vineri, în ora de română, la ora 7, clasa dădea lucrare de control. Aneta, păgubita, întârzie la oră, ajunge la 8.10. Îi înmânez o fișă și își începe lucrarea. O întreb unde e Maria, colega sa de bancă. Nu știe, nu a vorbit cu ea. Ai anunțat poliția că ți-a dispărut portofelul? Da. Vor face o anchetă în clasă. Dar eu sunt sigură, doamna dirigintă, că azi îmi va fi returnat portofelul cu toate actele. Să Sperăm. La ora 8.30, cineva bate la ușă, Bună ziua, Aneta Țimpău învață în această sală? Da...de ce? I-am găsit portofelul. Unde? În curtea școlii. Când? Dimineață, când am venit la școală.
Camera vorbește: la 6.10, vineri, Maria este filmată cum aruncă portofelul în curtea școlii. Suntem șocați. E cu putință? Doamne! Nu spuneți nimic. Maria nu trebuie să știe! 
O sun pe Maria. O somez să vină la școală cu mama sa, sub pretextul celor 48 de absențe și a pericolului exmatriculării. Când aude că vreau să vorbesc cu mama sa, se isterizează. Doamna, vă rog, rezolv singură! Nu trebuie să știe mama! Vă rog să aveți încredere în mine!Nu vreau să dezamăgesc din nou!(!!!!!!) Maria, absențele sunt doar un pretext. Eu am vrut să vorbim față în față. Tu ai furat portofelul. Neagă. Se agită. Cum pot să cred așa ceva? Maria, te-am văzut pe camere. Ai fost filmată când ai adus portofelul în curtea școlii. Lovitură. Rămâne mută. Nu se aștepta să am dovezi. Nu mai zice nimic. Ca o consecință, va trebui să te sancționez. Îți mai dau o șansă: nu te exmatriculez, vei fi mutată disciplinar. Nu! Nu se poate, doamna dirigintă! Cum nu?! Ai mai putea sta în clasă cu colegii tăi după o astfel de faptă? Da. Pedeapsa mea va fi atitudinea lor față de mine!  Nu e de ajuns? Adică tu vrei să nu fii sancționată pentru că ai furat? Zi mulțumesc că Aneta nu a depus plângere la poliție! Ai fi avut dosar penal. Maria refuză să intre în clasă. Îi spun că am vorbit cu tatăl ei. Se pierde. Pleacă. Este prea lașă să-și vadă mizeriile puse pe tapet. 
Nu am avut încredre în ea. I-am povestit mamei ce s-a întâmplat. Aceasta e îngenuncheată. Maria a mai făcut așa ceva. I-a furat de pe card 16 milioane, a sustras bunuri din casă și multe altele. Oare are probleme psihice? Mă întreabă cu lacrimi în ochi. Cred că da. îi răspund. Doamna dirigintă, calcă pe cadavre ca să-i fie ei bine! 
Maria a fost mutată disciplinar la Liceul de Marină. I-am dat o adoua șansă: aceea de a termina liceul. Mama o caută în oraș, deoarece nu mai răspunde la telefon. Colegii sunt șocați. Eu sunt șocată. 
Ca o încheiere:  Maria e una dintre cele mai inteligente eleve din clasă.