Pipi, caca şi durere

Facem la oliţă. Spre a ilustra folosirea obiectului oliţă, toată familia a trebuit să o călărească şi, în plus, să apese pe buton. Căci avem o oilţă în formă de iepuraş, albastră, cu claxon alb în vârf. Aşadar, toţi ne scremem pe oliţă, iar Cezar plânge. Nu-i place să folosească acest obiect şi pace. Cu toate acestea, ziua am renunţat la pampers. Am cumpărat chiloţei, mulţi! şi pândim băiatul. Cum dă semne, cum...hop! pe oliţă. Plânge şi îşi face nevoile. Pipi, caca şi durere.

A venit vara, vacanţa cu trenul din Franţa, iunie călduros. În sfârşit s-au copt cireşele, dulci, de un roşu închis, bune, bune. Băieţii sunt frumoşi ca cireşele coapte, se joacă precum doi iezi, se bucură de copilărie, iar noi ne bucurăm de copilăria lor. Cezar e un vorbăreţ, articulează foarte bine în chineză, Tudor fuge de cărţi ca dracu de tămâie, trece în clasa a parta, vai ce a mai trecut timpul. Un cais din grădină a produs patru caise, pe care le-am împărţit frăţeşte şi cu bunica. Muşcatele stau cu bobocii închişi nu-şi arată florile să văd şi eu ce culoare au. Petuniile stau cu spatele la noi pentru că noi stăm cu spatele la soare. Aşadar, foişorul e verde de la atâtea frunze, monocrom, fără pete de culoare. Trandafirul căţărător ce trebuia să mă încânte la vremea asta, nu a făcut flori deoarece Cătă nu a ştiut că e căţărător şi l-a tăiat mic, mic. Acum se chinuie să crească. Abia aştept să plecăm la munte, iar pentru mare căutăm oferte. Mă delectez între timp cu Ioana Pârvulescu şi mă încânt de frumuseţea traiului interbelic. Le-am povestit şi băieţilor în maşină, iar ei au râs, încântaţi, fireşte de isprăvile interbelicilor. O iubesc pe Ana Blandiana, îi iubesc geniul, gingăşia şi pe Arpagic, fireşte. Tudor a învăţat pe WC o poezie, haha, am pus o carte în baie, iar el o răsfoieşte în momentele intime. Am să pun în baie toate lecturile obligatorii şi un dosar cu fişe de lectură. Baia - bibliotecă, un fel de CDI fără inhibiţii. I'll be back.