Cum și-a confecționat Tudor, singur, un mighty beanz

În timp ce îl certam că se juca cu bila de la un mouse, destul de grea și periculoasă, pe care o dorea și Cezar, lui Tudor i-a venit o idee. A luat un suport de jucării de la ouăle cu surprize din ciocolată (din acelea galbene,formate din două bucăți ce se suprapun, în formă ovală), a introdus bila de la mouse în el, l-a închis, l-a lipit cu bandă adezivă și...gata! Avea jucărie nouă: un mighty beanz uriaș. L-am sfătuit să lipească niște abțibilduri pe el, ca să fie mai fățos.
I-am zis să nu și-l ia la școală, dar bineînțeles că și l-a strecurat în buzunar, crezând că nu l-am văzut. Era prea bucuros ca să-l mai întorc din drum...

Retorice

1. Oare de ce copiilor mei nu le place albușul de ou? Doar nu s-au vorbit între ei, nu aveau cum...sau așa cred eu.
2. De ce Uriașul se joacă de-a Piticuța și invers? Nu ar trebui fiecare să se joace conform vârstei?
3. Cum să explic fascinația Piticuței de a mâzgăli în interiorul sertarelor? Preferă și pereții (amintiri rupestre?), dar e mai expresiv în interiorul sertarelor.
4. De ce Piticuța a învățat mai întâi să zică "da", iar pe "nu" nici nu îl poate pronunța? E mai ușor să zici "da" în limba română? Probabil...la o anumită vârstă.
5. Piticuței i-au ieșit măsele, iar eu abia am aflat. Nu a avut nici diaree, nici febră doar o răceală ușoară. Așa i se întâmplă lui, când îi ies dinți sau măsele, pare răcit.
6. Tudor zice ca vrea să bea suc la conservă, azi, la magazin, un moșneag cerea bere la borcan.  Păi cum mai poate fi numită doza asta? Conservă, borcan... chiar nu mai am nicio idee. Creativitatea copiilor și a moșilor este plină de surprize. (va continua...)