Câteodată mai obosește și mama, i se trage, pesemne, de la lecții, de la gingiile inflamate, dătătoare de febră. Și când obosește, mama își dorește să ia vacanță sau să angajeze o slugă. Cred că cel mai mult i-ar plăcea o slugă: să facă mâncare, să spele copiii, rufele, să dea cu aspiratorul, să șteargă praful, parchetul, gresia, faianța și...ce mai găsește pe acolo. Iar în acest timp, mama să citească, să se plimbe cu copiii, să își aranjeze părul, fața, sufletul. Apoi, mamei îi trece, uită și de una și de cealaltă și o ia de la capăt.
Când era mic, Tudor plângea dacă vorbeam cu el în engleză sau în franceză, se isteriza de-a dreptul și mă striga disperat: "Mami! Mami!", ca și cum nu mai eram eu în fața lui. Cred că îmi pierdeam în ochii lui statutul de mamă și mă transformam într-o străină. Așa pățesc și acum, când vreau concediu, simte că-mi pierd din energie și mă întreabă: "Te-am supărat eu cumva? De ce ești supărată?"
Așadar, a fi supărat este echivalent cu o alienare, supărarea e devastatoare pentru suflet.
S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu