S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?

S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?

marți, 26 aprilie 2011

Ehee...ce șoricel!

Cum îl alintăm pe soare? Soricel sau Șoricel? Îl alintăm, vorbim frumos cu el, să nu plece și să cheme ploaia. Îi facem cu ochiul când ne uităm la el sau ne uităm într-un ochi? Soricelul ne face să râdem, să fim mai veseli, mai ales după așa o iarnă haină. De bucurie, au ieșit și frunzele din muguri, sunt atât de verzi! Parcă au fost stropite de o pensulă impresionistă. Ba chiar, unii pomi au făcut exces de zel și au înflorit. Ce să mai spunem de nas, de mirosuri, de arome... O picătură de apă, diluează esența tare de primăvară, pământul stropit amintește de adâncuri înfiorătoare, de uterul în care ne întoarcem întru eternitate. Așa deci...e frumoasă viața, e frumoasă și moartea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu