E albit, cu buza de jos revărsată peste
bărbie. Gust din supa călie și fără
gust, specifică supermarketurilor cu zone de deservire publică. Imaginea îmi
este familiară. Atât de familiară, încât ignor contextul. Încerc să mă împac cu
supa mea, în timp ce îl privesc pe bătrânul din fața mea care citește. Din când
în când, îmi aruncă o privire cu coada ochiului. A simțit că îl privesc. Încerc să nu mă mai holbez, ca să nu se simtă
prost. Totuși... vreau să știu ce carte citește. Mă mai holbez: e un ghid
turistic al Parisului. Cartea e deschisă la Notre-Dame.
În acest hipermarket din București, în
care fiecare e preocupat de promoții, lumea aleargă cu ochii pe rafturi și
panouri publicitare, vezi oameni atât de diferiți, care mai de care în căutarea
originalității, un bătrân stă ascuns într-un colț la masă, cu sarea și piperul
în față și două cărți luate de pe raftul de cărți, pe care le răsfoiește cu
sete. Hipermarketul ca bibliotecă... Conștient că nimeni nu îl vede, bătrânul
stă la răcoarea aerului condiționat și citește. Când obosește, privește
spectacolul lumii din jur și se uimește.
O
insulă de liniște și echilibru. Scena mi se pare asemănătoare cu filmul „Terminal”,
în care joacă Tom Hanks. E clar că omul stă prin zonă și că vine frecvent să
citească în supermarket. Toți ceilalți
îl tolerează. Îmi imaginez cum fetele de la promoții îi oferă câte o felie de
șuncă, un pahar de suc, de bere, un biscuite, puțină ciocolată...iar el le
gustă pe toate pentru ca apoi să se întoarcă la cartea sa. Când intră în
supermarket, gardianul îl salută politicos și îl întreabă cu ce se va delecta.
La raionul de cărți, o fată drăguță îi oferă ultimele apariții și îi face
recomandări de lectură. Totul miroase a
hârtie proaspăt tipărită, cărțile se deschid pentru prima dată în mâinile sale
zbârcite.
Bătrânul
e lacom. Ochii săi tulburi se aprind la vederea rafturilor colorate cu cărți,
buricele degetelor sale caută suprafața fină și alunecoasă a foilor. Le mângâie
și își imaginează că atinge o piatră fină roasă de apele unui izvor de munte. Fuge la locul său de la masă și pretinde că e
înfometat. Toată ziua. Așa. Acum parcă nici canicula nu mai e așa de
insuportabilă. Nu-l mai sâcâie nimeni să plătească datorii, se simte bine.
Cărțile îl fac fericit.
