S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?

S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?

joi, 7 aprilie 2011

Ce mai primăvară...

Nici primăvara nu mai e ce era...Cu radiații, cu găuri în ozon, cu nitrați în apă... Ehee, unde sunt ghioceii de altădată? - acesta e discursul la modă. Îl aud peste tot. Mai întâi la televizor, apoi în autobuz, în parc. La mine în grădină e primăvară! Au ieșit zambilele, ghioceii, lalelele, crinii, copacii au înmugurit, salcia e tot mai verde. Păi...nimeni nu se mai uită în jur? Se mai bucură cineva de primele flori ale zarzărilor? Ale zarzărului din jardiniera din fața Universității... Oare a cui a fost ideea să-l planteze acolo? Și parcă primăvara asta e la fel de frumoasă, puțin mai rece, dar frumoasă. Și stiu sigur că vine căldura, am semnele mele: motanul Micu năpârlește (vara zici că e pe moarte, mai urât decât Scaraoțchi, fără păr și slab), iar Rodna, câinele, sapă gropi în toată grădina, pentru a-și face un culcuș răcoros. Așadar...nu mai ascultați rubrica meteo, căldura vine, vine, calcă totul în picioare, chiar și facturile la gaze!
Iată-l pe Micu, în chip de pitic de grădină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu