La mulți ani, bunico! Băieții au fost bucuroși să-și petreacă frumoasa duminică împreună cu tine. Atâta soare, atâtea parfumuri de flori, atât aer călduț. I-am dus și bunicului flori, la mormânt, năsturași și panseluțe, toate grena. Liniște pe cer și pe pământ. Cezar a descoperit cu uimire că în copaci cresc flori! Și ar fi vrut să le culeagă pe toate, să le fărâme între degețele și să le miroase. Tudor și-a dat seama că în cimitir nu e chiar așa mare distracție, ar fi vrut să se așeze, să țipe, să alerge, dar nu se cădea.
Apoi, am fost pe Faleză. Festivalul scrumbiei. Lume, lume...multă lume. La Pescarul cântă Al. Jula. Urcăm și încercăm să scăpăm de aglomerație. Cu greu. Trecem pe lângă un om politic gălățean oarecare. Râde și se miră că prinde Jula la public. Bunica încearcă să se bucure. Atâta viață în jur, zgomot, forfotă, oameni mulți care nu se mai gândesc la moarte, la rugăciuni, la tămâie, oameni care se bucură de moment, de clipă, de Jula.
S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu