S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?

S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?

miercuri, 29 august 2012

Ce vacanță...

     He, he... așteptam vacanța. Gata vacanța! Plină de activități. Alo, sunteți în localitate? Desigur! Păi... ce-ar fi să corectați la titularizare? Uau...de-abia aștept. La 41 de grade nu mai pot de nerăbdare să ies din casă! Și ce subiecte! Fantasmagorice. Ce lucrări. Ce de foi. Câte 20 de pagini de lucrare. Și sudoarea curge. Cu o seară înainte mâncasem niște caș de oi. Cumpărat de la vecina. A vomat toată familia. Și eu am încununat sesiunea de vomă la 2 noaptea. Și a doua zi aveam de corectat minunatele teze ale minunaților mei colegi. Nu am mai vomat de la 6 ani. Deci a fost un eveniment. După două sarcini, dintre care prima cu multe grețuri, când am reușit să nu vomit, iată că brânza vecinei m-a făcut să retrăiesc momente de coșmar. A doua zi...la ora 8...mă întrebam în ce secol voi termina de corectat. Dacă aș fi putut să mă sparg ca un balon de săpun...
     A treia zi din  nou: Alo, sunteți în localitate? Desigur! Păi...ce ar fi să faceți pregătire cu cei care au picat bacul? La Gheorghe Asachi. Uau...se plătește? Nu știu sigur. E clar, nu știu sigur se traduce prin sigur nu. Prima zi: 2 elevi au venit să se pregătească. Ochi de pește. Doar vorbesc limba română. A doua zi: 4 elevi. Unul dă semne că înțelege ceva. Se uită cu interes.  A treia zi: 5 elevi. Doamna, am mai adus pe cineva! Ce bucurie! Încă unul care este. Așadar, elevii aceștia au picat bacul  pentru că nu au deschis în viața lor o carte, sunt ca și cum abia au ieșit din peșteră. Nu au nici cea mai vagă urmă de mișcare a neuronilor. La ei sinapsele nu există. Nu înțeleg nimic. Deși par copii normali, nu sunt. Acești copii nu judecă. Pot să le fac și un profil: curăței, pantaloni trei sferturi, cu margine întoarsă, tricou cu decolteu, șlapi, și freza după ultima strigare: așa...în sus spre stânga sau dreapta.
     După două săptămâni: lucrarea de grad trebuie depusă, profa nu răspunde la telefon, nu știu dacă ce am scris e corect sau greșit. Îmi răspunde pe ultima sută, adică în ultima săptămână, îmi modifică câte ceva. Rescriu vreo două capitole, o termin, rezolv problema cu idem ibidem și apud, ir acum, cu două zile înainte de depunere...aștept semnătura doamnei profesor, semnătură ce trebuie pusă pe un aviz de însoțire a lucrării. Mâine la ora 12.30 sper să obțin semnătura. Apoi să depun lucrarea. Apoi...începe școala.
Gata vacanța!