Săraca Eva Maria, săracul
Vittorio. Toate dramele din cauza unei traume a copilăriei. Săracul copil pe
care nimeni nu îl aude. Textul romanului e construit polifonic, prin
suprapunere de voci și de perspective. Cu litere italice sunt prezentate
gândurile lui Vittorio, apoi intervine perspectiva Evei Maria. E folosită
tehnica dosarelor de existență, prin prezentarea celor trei confesiuni: a lui
Felipe, Alicia, Miguel. Și dosarele acestea surprind trei mari probleme: una
existențială, a femeii care îmbătrânește, terorizată de faptul că natura nu a
lăsat șanse egale femeilor și bărbaților. O altă perspectivă este cea a
torționarului, cel care își torturează victimele detașat, imun la țipete și
suferință, suferind de complexul lui Cain. A treia perspectivă este a mamei ce
și-a pierdut fiica și care nu se poate împăca cu această stare de fapt. Lisandra...pare ideală. E o respirație a
pasiunii căreia psihiatrul Vittorio Puig nu îi poate rezista. O caută, o găsește, dar recurge
la un vicleșug: îi zice frumoasei pierdute și regăsite că întâlnirea lor e mâna
destinului. Lisandra îi devine soție, dar are o viață dublă generată de o
tragedie din copilărie. Inspirat și titlul, căutarea vinovatului, pașii fermi
înainte, înapoi pentru a găsi adevărul. Îndoieli, apoi certitudini, pași
surprinzători, piruiete care duc acțiunea în direcția opusă.
Mi-a fost milă de Esteban, fiul care își pierde mama, mamă care își pierduse fiica, formând un lanț de tragedii. La fel cum aripile fragile ale fluturelui dereglează marile mișcări ale aerului din jurul planetei. Am compătimit-o pe Lisandra, cum să locuiești cu un psihiatru și să nu încerci să îți vindeci sufletul. L-am compătimit pe Vittorio, cum să nu îți dai seama că femeia de lângă tine poartă o asemenea povară?
Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu