Universul copiilor mei e un miracol amuzant. Micile trebușoare, interesul pentru nimicuri, seriozitatea jocului lor mă distreaază, dar și furia, supărările ca niște furtuni de vară, țipetele asurzitoare...uneori singura posibilitate de comunicare. Copiii mei sunt minunile mele lăsate acestui univers.
S-a făcut Tudor, Uriașul meu, cu un frate, Cezar, Piticuța mea. Nu-i așa că e frumos?
luni, 20 iunie 2011
Pipi, caca şi durere
Facem la oliţă. Spre a ilustra folosirea obiectului oliţă, toată familia a trebuit să o călărească şi, în plus, să apese pe buton. Căci avem o oilţă în formă de iepuraş, albastră, cu claxon alb în vârf. Aşadar, toţi ne scremem pe oliţă, iar Cezar plânge. Nu-i place să folosească acest obiect şi pace. Cu toate acestea, ziua am renunţat la pampers. Am cumpărat chiloţei, mulţi! şi pândim băiatul. Cum dă semne, cum...hop! pe oliţă. Plânge şi îşi face nevoile. Pipi, caca şi durere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu